"Curajul de a spune NU"

Gheorghe SILEA

Sub   titlul   Arta  spune  nu stigmatizări, membrii cenaclului literar Floare de colt din Câmpulung Moldovenesc, au tipărit în 2004 o antologie din realizările lor artistice.

In „Introducere", Roxana Mărginean ne avertizează că unii dintre ei au „talente reale", iar unii sunt „recunoscuţi prin lucrările publicate". Este vorba de broşuri şi publicaţii, unii membri ai cenaclului având ei înşişi mai multe broşuri publicate. „Ca şi activitate concretă, Cenaclul editează din aprilie 1995 revista A FI - TO BE. în paginile revistei se găsesc creaţii în proză sau versuri, glume, caricaturi, realizate de utilizatorii serviciilor de psihiatrie dar şi subiecte de specialitate care lămuresc diverse aspecte din voiaţa persoanelor cu probleme de sănătate mintală" spune mai departe Roxana Mărginean. Membrii cenaclului se întâlnesc fri fiecare joi şi citesc din creaţiile lor artistice, dintre care o bună parte au apărut în ziare, reviste şi plachete colective sau la radio, iar unele au fost prezentate periodic în ziarul judeţean „Crai nou".

.Activez în cenaclul Floare de colţ pentru a avea o preocupare. Aceasta îmi stimulează sentimentul de siguranţă personală. Emoţiile artistice, concretizate în creaţiile literare publicate în revista A FI -TO BE, îmi dau sentimentul de autorealizare spirituală, stimă de sine şi încredere în forţele proprii", spune Măria Elena Gârlea.

In „Povestea mea..." Bolek Majerik îşi încearcă talentul de povestitor într-o povestire exotică, cu accente critice. Autoobservaţiile psihologice concurează cu descriptivismul persoanelor şi situaţiilor de viaţă.

In partea a doua a antologiei sunt prezenţi doisprezece poeţi ai cenaclului, afirmaţi prin intermediul revistei A FI - TO BE: Minai Andridaia, Corneliu Gh. Câmpan, Georges Chihăia, Constantin Cojocar-Constantin, Măria Elena Gârlea, Sorana Dorneanu, Modest Jacotă, Bolek Majerik, Steluţa Lucreţia Morari, Aurora Sârbu, Gheorghe Silea şi Stela Vermeşan.

Mihai Andrioaia scrie o poezie îndrăzneaţă, cu accente lirice, pătrunse de un erotism subtil şi o mare dragoste de viaţă, amintind de lirica eminesceană: „Crezândprea mult că am iubit/Plăcerea vieţii ce apune/ M-am dus departe-n Infinit/Cătând o altă lume."(Cătând o altă lume).

Regretatul Corneliu Gh. Câmpan scrie o poezie meditativă, filosofică, plină de accente dramatice ceţin de dramatismul vieţii şi al scrisului. Versurile sale definesc o lume tezistă, deci intimă, a poetului: „Stăpânpe-un univers pustiu / Ce nu-i nădejde să rodească / Mă-ncearcă dorul să nu fiu,/-Şi nimenea să nu mănască. // E gândul trecător şi vinovat / E clipa, încă mincinoasă / Mă iartă, poezie, dacă' te-am uitat/ Rămâi pe veci a mea mireasă.// îmi tremură vag mâna când te scriu. / Şi lacrima e înghiţită-n Taină / Rămân cu tinepână mai târziu / învăluit în neagra nopţii haină." (Aşteptând). '.

Georges Chihaia e un sonetist remarcabil ale cărui creaţii vor rămâne în memoria cititorilor: „Mesteacănul din faţa casei mele / Bătrân şi gol nu bate în fereastră / Cu degetul cum pasărea măiastră / Când lunecă pe raza unei stele." (Sonet I).

De asemenea, regretatul Constantin Cojocar-Constantin îşi mlădiază vocea lirică pe coardele sonetului: „Ultima lacrimă e o întrebare / Ge-şi caută pe obrazul meu o casă / Rămâne pururi neculeasă / Şi nerăspunsui tău mă doare. // în, van mai caut prin lume o culoare / Pe care aş preface-o în mireasă, / Orice cuvânt al lumii e o coasă / Şi doar pădurea mă mai are." (Sonet 2).  

Măria Elena Gârlea scrie o poezie a senzaţiilor tari, pătrunsă de erotism şi experienţa vieţii: „Fruntea ta arde / Incendiind pădurea, / Ochii mei caută legea / Şi marea, trecere prin lumină /A întâmplării adevărate /Ce-avea să atârne de visul /Neîntemniţat nici de moarte." (Marea trecere).
Sorana Dorneanu e o poetă melancolică şi bucolică, dar autentică. Rafinamentul ei artistic ţine şi de un romantism al vieţii şi de o plăcută îmbinare sau încifrare între estetic şi criptic sau tradiţionalism, într-o lirică pe alocuri filosofică, însă plină de vitalitate: „Ultima căruţă cu fân /gata e să plece oriunde, /îmbracă tot ce ai mai frumos /şi în dogoarea ei ne-om ascunde.// Cine mână caii nu ştiu /şi nici el nu ştie de noi, / vom trece prin oraşe şi sate /ameţiţi de miros de trifoi." (Căruţa cu fân).

Modest Jacotă scrie o poezie vitalistă, rustică, pe alocuri letargică, plină de semnificaţii şi emoţii lirice. E un împătimit al naturii şi^un poet erotic substanţial, păcălind cititorul pe coardele propriei simţiri lirice: „Aud strunga valului în vuiet / într-o cochilie de mărgean / Amintirea rămâne doar gândul desuet / Ce mă apasă tot mai greu din an în an. /Furtuni ce se schimbă în diluvii /Calcare adunate în coral / Nisipuri umplu albii de fluvii, /stihii ce se îndreaptă spre ireal."(Pesimistă).

Bolek Majerik, ca exponent al postmodernismului, scrie o poezie erotică în cheie, cu fine accente romantice şi o abia simţită vogă a propriei mândrii în faţa verbului, pe care-l mânuieşte cu destoinicie. Poezia sa fantezistă, erotică reface fiimukunei întregi metafore: „Ţi-a adormit noaptea pe buze / suntem întinşi unul în faţa celuilalt /dar oarecum străini/au plecat toate.stelele de pe cer /suntem imagini de stea //alături unul de altul / gândurile au tăcut / după atâtea călătorii /. alături unui de altul / două flăcări / atât de asemenea / atât de nedespărţit / încât despărţirea înseamnă moarte. /Suntem întinşi unul lângă altul /mă depărtez încet / ca să nu sperii noaptea / ce ţi-a adormit pe buze." (Noaptea îndrăgostiţilor).

Aurora Sârbu cultivă o poezie autentică, lipsită de prejudecăţi şi mândrie, cu accente lirice şi o ştiinţă a esteticului frazei: „M-aiaruncat în valul fierbinte / Al înebuniţilor / Fiindu-ţi frică de frica din tine/Ascunsă de ochii oamenilor /înaşa zisa nebunie a mea. "(Nebunul).

Steluţa Lucreţia Morari e o poetă ce reprezintă cel mai bine poezia feministă, încorsetată de un romantism accentuat, coborât parcă din Vasile Alecsandri: „îmiplac nopţile când visele coboară /în albia inimii dragostea o recheamă / Uitate-s grijile ce ziua-ţi chinuiesc / în noaptea cea adâncă iubirile-şi vorbesc." (îmi plac nopţile).
Stela Vermeşan e ironică şi fantezistă: „Toate stelele sunt la nord... / Doar eu şi steaua mea / Navigam peste lume./ Ne găsim mereu / Şi-n sud şi-n nord / Şi-n est şi-n vest / La vest de ciutura fântânii / Din satele devenite muzee /... Peste noapte." (Nord astral).

Antologia de versuri a fost editată cu prilejul campaniei „Drepturile persoanelor cu probleme de sănătate mintală SUNT drepturi ale omului' desfăşurata în perioada 1—10 octombrie 2004. Campania a fost realizată de Fundaţia Orizonturi, în parteneriat cu Societatea Doamnelor Bucovinene Suceava, cotidianul Crai Nou Suceava şi Radio Nord Câmpulung Moldovenesc, finanţată de Open Society Institute, Fundaţia Soros.

Grafica broşurii asigurată de Cezara Alexoae şi Vasile Pătrăuceanu precum şi ilustraţiile semnate de Simona Pop Pricop întregesc actul artistic realizat de membrii cenaclului Floare de colţ , constituind un eveniment cultural al anului 2004 pentru toţi membrii cenaclului şi ai Fundaţiei Orizonturi.