"Sănătatea mintală între drepturi şi existenţă comunitară"

dr. Alexandru PAZIUC

Statisticile actuale ale OMS arată o continuă creştere a problemelor de sănătate mintală şi o subestimare a lor.

Există încă lipsă de înţelegere şi interes din partea statului, a factorilor de decizie şi putere privind politiciie de sănătate mintală fapt ce determină ca suferinţa psihică şi drepturile persoanelor cu disabiiităţi psihice să genereze în continuare discuţii.

In pragul secolului XXI, persoanele cu disabiiităţi psihice încă nu pot să-şi exercite toate drepturile civile, politice, economice, sociale şi culturale recunoscute în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Legea nr. 487 din iulie 2002 numită şi Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice a generat şi generează încă discuţii contradictorii datorită viziunii ei unilaterale şi a confuziei normelor de aplicare. Aceasta îngreunează şi mai mult procesul de recuperare, reinserţie şi reintegrare socială şi familială a persoanelor cu tulburări psihice majore menţinând stigma, tendinţa de izolare şi marginalizare a lor. Mult necesarele servicii de asistenţă psihiatrică comunitară (servicii de zi, centre de criză urbane şi rurale, locuri de muncă protejate, locuinţe protejate, întreprinderi sociale, centre de consiliere şi advocacy...) încă se lasă aşteptate. Laboratorul de Sănătate Mintală sau cabinetul medicului psihiatru din Centrele Medicale de Diagnostic sau Policlinicile Industriale sunt insuficiente şi ineficiente. Numărul mare de consultaţii pe zi sufocă pur şi simplu specialistul care se transformă astfel într-un scriitor de reţete a căror formă şi conţinut se schimbă mereu, cu un plafon limitat în contrast trâmbiţatele "compensate electorale".

Totuşi prin determinismul ei biopsihosocial şi spiritual, sănătatea mintală ca şi tulburarea psihică nu mai reprezintă numai o problemă a individului şi familiei din care face parte, nu mai reprezintă numai o problemă a echipei psihiatru-psiholog-asistent social, ci trebuie să devină si o problemă a comunităţii.

Sănătatea mintală este o problemă de sănătate publică iar promovarea ei trebuie să fie un obiectiv al comunităţii.

Mai mult, prin implicaţiile sale sociale, economice, politice, culturale şi religioase, sănătatea mintală, ca şi tulburarea psihică, trebuie să devină o problemă naţională, prin influenţarea politicilor în sănătate mintală şi crearea unui cadru legislativ adecvat promovării şi punerii în practică a acestor politici.

Trebuie să renunţăm la a privi numai la vârful icebergului şi să spunem adevărul aşa cum este el, dureros sau nu.

Creşterea alarmantă după 1989 a persoanelor ce au necesitat intervenţie psihiatrică nu trebuie văzută ca o ruşine a naţiunii. Este adevărat că e greu să schimbi comportamente şi atitudini adânc înrădăcinate în 50 de ani dar cred că este în primul rând datoria şi obligaţia noastră, a celor care lucrăm în serviciile de sănătate publică, în special în serviciile de sănătate mintală, să facem acest lucru cu noi şi apoi cu alţii. Cum pot cei ce fac (sau ar trebui să facă) politică sau politici în sănătate mintală să ia decizii bune, dacă noi cei care suntem în prima linie nu prezentăm, şi, mai ales, nu susţinem realitatea aşa cum este ea şi ne complăcem în atitudini de aşteptare, compromis şi critici sterile. Problema sănătăţii mintale nu este numai o problemă a celor „mari" dar puţini (invadaţi mereu de alte urgenţe), ci şi a celor „mici" dar mulţi, aflaţi într-o conexiune permanentă cu comunitatea, fiind bine ancoraţi la problemele, nevoile şi schimbările ei.

Putem afirma că factorii sociali (revoluţia, schimbările rapide şi inconsistente specifice unei prea lungi perioade de tranziţie, inflaţia, şomajul, nesiguranţa zilei de mâine, dezbateri politice sterile şi meschine ce ţin mai mult de interesul de grup decât de cel naţional, corupţia la toate nivelele...) atentează zilnic la vulnerabilitatea înnăscută a individului, predispunându-l la a face o tulburare psihică.

De aceea nu putem discuta despre sănătate fără sănătate mintală, iar sănătatea mintală este strâns legată de stabilitatea politică şi economică, care să ofere un loc de muncă sigur, dând siguranţă zilei de mâine, ţine de educaţie şi o viaţă decentă, de dreptul de a respecta şi a fi respectat, de a fi iubit, înţeles şi ajutat, de a gândi, trăi şi acţiona liber în folosul tău şi al comunităţii, de a visa şi spera şi ... nu în ultimul rând de dreptul de a avea acces la servicii medicale de caiitate atât în spital cât mai ales în comunitate. Acest deziderat este rezultatul discuţiilor in plan local si naţional generate de forumurile locale si naţionale organizate de Fundaţia Orizonturi.

Acum după 10 ani de activitate scopul fundaţiei este clar, acela de a stimula procesul dezinstitutionalizării bolnavului psihic, de a crea alternative comunitare şi de a implica activ beneficiarul în realizarea acestor obiective.