"Fapte mici, efecte mari"
Vasile VIZITIU

Intr-o zi însorită a lunii lui cuptor m-am hotărât să fac o plimbare pe câmpuri, dealuri şi văi, în împrejurimile satului.

Soarele ardea tot mai tare, astfel încât am poposit la un izvor cu apă rece şi curată ce se afla într-o poieniţă străjuită de copaci umbroşi. Păsările se întreceau în tot felul de cântări. Mi-am continuat drumul, ajungând pe panta lină a unui deal încărcat de flori. Amintiri din copilăria mea mi-au răscolit gândurile. Eram înconjurat de flori minunat colorate care sub soarele dogoritor degajau o mireasmă ameţitoare. Sunătoarea, această plantă plină de virtuţi tămăduitoare, se găsea din belşug.

Sunt o persoană care a avut probleme de sănătate mintală, probleme care mai apar din când în când. M-am hotărât să adun această plantă medicinală pe care să o duc la Spitalul de Psihiatrie din Câmpulung Moldovenesc, unde am fost tratat cu mare atenţie şi răbdare. Am fost internat aici de mai multe ori şi ştiu că în spital vin lunar cam 100 de pacienţi. Era necesar deci să adun o cantitate mare de flori. Am strâns câte am putut, iar spre seară m-am întors acasă cu poftă de mâncare şi somn. A fost o plimbare plăcută cu efecte benefice asupra stării mele, o adevărată zi de ergoterapie, despre care aflasem multe cât am fost în spital.

A doua zi am plecat din nou pe câmp, dar nu singur, ci împreună cu 4-5 copii ai vecinilor mei. Ne-am întors cu braţele pline de sunătoare. Seara le-am povestit că aceste flori vor ajunge la Spitalul de Psihiatrie din Câmpulung, unde, ca în orice unitate sanitară, fondurile sunt insuficiente. Curioşi, copiii m-au întrebat ce se întâmplă într-un astfel de spital, din ce motive se ajunge acolo şi cum pot fi ajutaţi cei care au astfel de probleme. Le-am povestit despre ergoterapie şi despre specialiştii spitalului care se străduiesc să vindece sufletele îndurerate ale oamenilor care ajung aici.

In zilele următoare, cu aceşti copii şi alţi câţiva dornici să ajute am mai strâns sunătoare şi flori de tei din belşug. După câteva zile, împreună cu soţia şi cu două vecine am cules şi coada şoricelului.

Le mulţumesc tuturor celor m-au ajutat şi în mod special domnului patron Marcel Iacob de la Depozitul de Materiale de Construcţii din Vadul Moldovei care mi-a pus la dispoziţie un microbuz cu care am dus la Spitalul de Psihiatrie florile medicinale adunate.

Sunt bucuros că am reuşit să fac bine semenilor mei după puterile mele, făcându-mi în acelaşi timp bine şi mie. Gândul că pot fi de folos mi-a dat energii ne bănuite, un tonus bun şi bucuria de a trăi.